Evaluarea Națională 2026: catalogul zice 9, examenul zice "mai vedem"

Salut, salut!

Iar e căldură, aer condiționat cât să crape factura și eterna Evaluare Națională. Toată lumea caută zecele, topurile de bine, școlile fenomen și județele care "au rupt". Eh... anul ăsta zecele a cam fost în concediu.

Tehnic, ca anul trecut, datele sunt preluate de pe site-ul oficial evaluare.edu.ro și admitere.edu.ro, pe care le-am combinat cu datele rețelei de școli publicată de Ministerul Educației și datele geografice via ANCPI.

La Evaluarea Națională 2026 avem 148.268 de elevi înscriși. 143.251 au fost prezenți, iar 5.017 au lipsit, adică aproximativ 3,4% din total. Pentru analiza rezultatelor propriu-zise, am folosit elevii care au note finale în setul de date: acolo media națională este 6,69, iar ponderea mediilor sub 5 este 20,9%. Pe românește, cam un elev din cinci nu a reușit să ajungă la media 5.

Dar totuși, ăsta nu e clasament de Facebook. Este mai mult decât "rezultate mai bune" și "rezultate mai slabe". Vorbim despre distribuții diferite, despre localități în lumi paralele și decalaje serioase între cataloage și examene.

În loc de introducere o să spun doar că mă simt ca o moară stricată. În mare parte mai jos repetăm ce am văzut în anii trecuți în termeni de semnale, dar cu intensități diferite.

Cine lipsește, pierde și anul ăsta

Înainte de note, avem absenții. 5.017 elevi înscriși nu s-au prezentat la cel puțin o probă. Procentual, nu pare apocalipsă: 3,4%. Dar media națională e ca asfaltul din București. Pare drept, dar dacă nu ești atent îți rupi glezna.

La nivel de județ, vedem distribuții variate. Cele mai mari rate apar în Mehedinți - 7,9%, Sălaj - 7,8%, Olt - 6,8%, Covasna - 6,4%, Giurgiu - 6,1%, Satu Mare - 6,0%, Brăila - 5,9%. Aici absența la Evaluare nu pare că e un accident statistic.

La polul opus, avem Neamț - 0,8%, Gorj - 1,3%, București - 1,4%, Ilfov - 1,6% și Tulcea - 1,6%. Aici prezența e aproape completă. În București, nu prea contează dacă ai febră, piciorul în gips sau ești emotiv. Bre, EN nu se ratează! End of story!

13 județe adună 48,75% din toți absenții. Restul adună 51,25%. Deci putem spune că aproape jumătate dintre absenți sunt concentrați într-o treime din țară. Topul după pondere în totalul absenților este deschis de Bihor - 4,90%, Dolj - 4,88%, Suceava - 4,72%, Bacău - 4,50% și București - 4,41%.

Aici e importantă o nuanță: una este rata de absenteism din județ, alta este contribuția județului la totalul național al absenților. Bucureștiul are rată mică de absenteism, dar apare în topul contribuției naționale pentru că are mulți elevi.

Ruralul lipsește mai mult

Când împărțim absenții după mediu, lucrurile devin mai clare. Din totalul absenților, 3.519 sunt din rural și 1.498 din urban. Asta înseamnă că 70,1% dintre absenți vin din rural.

E genul de cifră care merită pusă pe masă înainte să ne apucăm de discursuri din turnurile noastre de fildeș. În unele județe, ponderea ruralului în total absenți este foarte mare: Neamț - 93,1%, Călărași - 87,4%, Argeș - 86,6%, Teleorman - 86,1%, Mureș - 86,0%, Satu Mare - 85,3%, Bihor - 84,6%.

Există și cazuri mai atipice. În Maramureș, absenții sunt majoritar urbani: 62,3% urban. În Constanța, urbanul are 60,8% din absenți. În Hunedoara, urbanul are 50,8%. În Galați, urbanul și ruralul sunt practic la egalitate. Deci nu, nu e mediul rural explicația universală, dar la nivel general: absența la EN este în continuare mai mare în mediul rural.

Deci înainte să numărăm mediile de 10, merită numărate băncile goale.

Urbanul urcă, ruralul se ține de 5

Bun, hai să vedem ce au făcut cei care au ajuns efectiv în sala de examen. Aici histogramele ne spun că nu prea avem suficient conținut pentru comunicate de presă optimiste.

Vorbim despre 54.058 elevi din rural și 89.193 elevi din urban. Diferența dintre cele două lumi e clară din prima: în rural, media finală este 5,72, în urban este 7,28. Deci nu vorbim de o mică diferență de rotunjire, ci de 1,56 puncte. Mult. Foarte mult.

Comparativ, la Limba Română, ruralul are media 5,94, în timp ce urbanul ajunge la 7,46, iar la Matematică, diferența rămâne la fel de serioasă: 5,41 în rural versus 7,05 în urban. Practic, matematica rurală e undeva între 5 și emoții. În urban vorbim deja de licee bune și opțiuni.

În rural, 36,3% dintre elevi au media finală sub 5 (Da, da, știm că nu înseamnă că cineva a picat, dar este o limită simbolică!). În urban, procentul este 11,6%. Adică elevii din rural au de peste trei ori mai des rezultate sub 5 decât cei din urban. La Română, ponderea sub 5 este 30,9% în rural și 9,9% în urban. La Matematică, ruralul ajunge la 42,4% sub 5, iar urbanul la 15,5%.

Aici se vede diferența de formă a distribuțiilor. În urban, notele se împing vizibil spre 8, 9 și 10. În rural, distribuția e mai jos, mai lată, mai aglomerată în zona 5–7.

Da, există elevi foarte buni în rural. Se văd în coada din dreapta a distribuției. Sunt note mari, sunt note de 9 și de aproape 10. Dar acestea nu schimbă distribuția. Sunt vârfuri de apreciat, dar nu sunt suficiente cât să tragă tot plutonul după ele.

Similar cu analizele anterioare, nu avem o singură distribuție națională, ci două distribuții puse una lângă alta și numite, administrativ, același examen. Urbanul produce grosul notelor mari. Ruralul duce greul de jos. Iar Matematica rămâne proba unde diferența se vede cel mai dur.

Cât de mic e satul, atât de greu e examenul

Bun, dar nu e același lucru să înveți într-o comună de sub 1.500 de locuitori și într-o localitate de 10.000–20.000 de locuitori. Administrativ, toate pot intra la rural sau aproape rural, dar în practică dimensiunea localității contează.

În comunele sub 1.500 de locuitori, media finală este 5,35, cu mediană 5,30, iar 43,6% dintre elevi sunt sub 5. Adică aproape jumătate. În categoria 1.501–3.000 de locuitori, media urcă puțin, la 5,53, dar ponderea sub 5 rămâne mare: 40,2%.

Pe măsură ce localitatea crește, rezultatele cresc și ele. În ruralul din UAT-uri de 3.001–5.000 de locuitori, media este 5,65, cu 37,6% sub 5. La 5.001–10.000, media ajunge la 5,92, iar ponderea sub 5 scade la 31,8%. La 10.001–20.000, media urcă la 6,28, cu 25,7% sub 5.

Deci dimensiunea localității nu e doar o informație de pus pe hartă, ci trebuie integrată în interpretarea rezultatelor evaluării. Bine, nu vin toate bunicuțele să rezolve ecuațiile în locul tău, dar efectul de scară se vede clar în distribuție.

În urban, trendul merge în aceeași direcție, dar de la alt punct de plecare. La orașele și municipiile între 20.001 și 50.000 de locuitori, media este 6,95, cu 14,5% sub 5. În categoria 50.001–100.000, media urcă la 7,36, iar sub 5 scade la 9,9%. Pentru 100.001–200.000, media ajunge la 7,58, cu 8,0% sub 5. În orașele de 200.001–400.000, media este 7,78, mediana 8,20, iar ponderea sub 5 coboară la 6,5%.
Categoria de peste 400.000 de locuitori stă tot sus, cu media un pic mai jos la 7,64 și mediană 8,05, deci ușor sub categoria 200.001–400.000.

Nu e neapărat o problemă. Bucureștiul și orașele foarte mari vin cu populații mai diverse atrase din împrejurimi, școli foarte diferite între ele și suficienți elevi cât să nu mai fie totul liniar.

Simplu spus: rezultatele cresc odată cu mărimea localității. Datele de aici nu explică direct mecanismul, dar ipotezele evidente țin de infrastructură școlară, acces la profesori, resurse familiale și context local. Sub 3.000 de locuitori, EN e o luptă pentru nota 5. În orașele mari, aceeași evaluare arată ca o competiție pentru 8 și 9. Același examen, același calendar, aceeași țară, doar că punctul de plecare este altul.

Geografia, bat-o vina

La nivel județean lucrurile sunt mai puțin abstracte și mai greu de împachetat frumos.

În rural, cele mai mici medii finale apar în Mehedinți - 4,87, Mureș - 5,14, Caraș-Severin - 5,17, Teleorman - 5,31, Dolj - 5,34, Bihor - 5,35 și Vaslui - 5,36. Aici narativul nu este "nu s-au luat destule note mari", ci vorbim de localități unde media finală stă aproape de 5 sau chiar sub 5. Ruralul din Mehedinți e cazul cel mai dur: media 4,87, mediană 4,67, iar 56,1% dintre elevi sunt sub 5.

La celălalt capăt, cele mai bune medii din rural sunt în Prahova - 6,38, Suceava - 6,22, Ilfov - 6,20, Harghita - 6,12, Bistrița-Năsăud - 6,11, Cluj - 6,08 și Galați - 6,08. Deci chiar și ruralul, să-i zicem bun, rareori sare clar de 6,5. Nu e rău, dar nici nu e zona în care te apuci să cauți medii de 10.

În urban, în schimb, niciun județ nu coboară sub media 6. Cele mai mici medii urbane sunt în Caraș-Severin - 6,41, Călărași - 6,45, Hunedoara - 6,51, Arad - 6,73, Mehedinți - 6,79 și Ialomița - 6,81.

În partea de sus, urbanul arată complet diferit: Cluj - 7,74, București - 7,69, Iași - 7,66, Argeș - 7,53, Dolj - 7,50, Galați - 7,45 și Gorj - 7,43. Aici deja vorbim de mediane în jur de 8. Cluj urban are mediană 8,07, Iași urban 8,10, București 8,12, Dolj 7,97. Adică nu mai suntem în logica "să prindem 5-ul", ci în logica "ce liceu bun prindem?".

Decalajele dintre urban și rural sunt uneori cât un examen întreg. În Dolj, diferența dintre media urbană și cea rurală este de 2,16 puncte: 7,50 urban versus 5,34 rural. În Mureș, diferența este de 2,02 puncte. În Iași, 1,95 puncte. În Mehedinți, 1,92 puncte. În Brașov, 1,80 puncte. Astea nu sunt diferențe mici care pot fi ignorate. Astea sunt diferențe care schimbă repartizarea, opțiunile și, în multe cazuri, traiectoria educațională a copiilor după clasa a VIII-a.

Pe scurt: nu avem doar un decalaj urban-rural la nivel național, ci același tipar repetat local, județ după județ. Urbanul nu câștigă doar în medie. Urbanul câștigă sistematic. Iar ruralul nu pierde doar în câteva zone izolate. Ruralul pornește mai jos aproape peste tot.

Română vs. Matematică: unde se rupe firul

Media finală e utilă, dar ne poate ascunde lucruri. Ca de obicei, Limba Română arată un tip de problemă, Matematica alt tip de problemă.

La Limba Română, ruralul stă în general între 5 și 6,5, cu câteva județe unde situația e chiar jos. În Covasna, media este 4,77, cu mediană 4,75 și 53,3% dintre elevi sub 5. În Mureș, media este 4,96, iar 50,4% sunt sub 5. În Harghita, media urcă la 5,12, dar tot cu 45,7% sub 5. Aici trebuie să fim atenți cu interpretarea, pentru că aici intră în joc și limba maternă, nu doar "cât de bine se predă româna". Revenim la asta, că altfel comparăm mere cu pere.

În urban, Româna arată altfel. Cluj are media 7,88, Bucureștiul 7,87, Iași 7,80, Argeș 7,73, Dolj 7,71. Medianele sunt sus, frecvent pe la 8,20. Practic, în urban, Româna e proba unde poți trage media în sus. În rural, la proba asta se negociază cu 5-ul.

La Matematică, tonul se schimbă. Aici nu mai discutăm despre exprimare, vocabular sau eseu, ci despre operații, raționamente și exerciții unde nu prea poți să o înflorești din pix. Și se vede imediat, mai ales în rural. În Mehedinți, media la Matematică este 4,41, cu mediană 4,20 și 65,6% dintre elevi sub 5. În Mureș, media este 4,78, în Covasna 4,89, în Caraș-Severin 4,93, în Vaslui 4,97. Avem un bloc întreg de rezultate slabe.

Și partea și mai interesantă: chiar și ruralul "bun" la Matematică nu urcă spectaculos. Suceava și Prahova au media 6,01, Ilfov 5,95, Gorj 5,81, Cluj 5,79. Deci vârful ruralului la Matematică abia intră în zona 6. Nu e dezastru, dar nici nu e exact "s-au descurcat minunat".

În urban, Matematica urcă simțitor: Iași - 7,52, București - 7,52, Cluj - 7,51, Gorj - 7,34, Argeș - 7,34. Medianele ajung la 8,00 în Iași, 7,95 în București, 7,90 în Cluj și 7,75 în Gorj. Asta înseamnă că, în orașele medii și mari, Matematica este o probă de selecție pentru liceele bune.

Da, există elevi de 9 și 10 și în rural. Se văd în date. Dar nu vârfurile sunt problema, ci masa distribuției. Un copil foarte bun poate apărea oriunde. Întrebarea este câți copii din jurul lui ajung măcar la un nivel funcțional.

Harta și teritoriul

Când colorezi harta după media finală la Evaluarea Națională, se vede imediat că performanța nu e răspândită uniform. Avem insule verzi și albastre, dar și foarte mult galben, portocaliu și roșu.

În setul agregat la nivel de UAT avem 3.107 localități cu rezultate. Dintre acestea, 741 au media finală între 2 și 5. Adică localități unde media Evaluării Naționale este sub pragul simbolic de 5. 1.180 de UAT-uri sunt în zona 5-6, adică "a fost cu emoții". Alte 941 sunt între 6 și 7. Doar 235 de localități ajung între 7 și 8, iar peste 8 avem doar 9 UAT-uri.

Deci, să nu uităm că, la nivel de localitate, România cu medii peste 8 e un club foarte mic. Restul țării se așază masiv între 5 și 7, iar o parte consistentă rămâne sub 5. Cam asta e harta.

La Limba Română, distribuția arată puțin mai bine, dar nu spectaculos. Sunt 562 de UAT-uri cu media la Română între 2 și 5, 1.037 între 5 și 6, 1.064 între 6 și 7, 412 între 7 și 8 și doar 30 între 8 și 9. Dezagregat, proba la Română produce mai multe localități cu medii bune decât media finală.

La Matematică, harta se înroșește serios. Aici avem 1.153 de UAT-uri cu media între 2 și 5. Încă 1.137 sunt între 5 și 6. Deci peste două mii de localități sunt fie sub 5, fie imediat peste 5 la Matematică. Zona 7-8 include doar 141 de UAT-uri, iar peste 8 avem 6 UAT-uri. Matematica nu doar selectează elevii, selectează și localitățile.

Harta mediilor sub 5 merită citită separat, pentru că aici nu mai discutăm despre cine ia 8 sau 9, ci despre cât de mare este grupul elevilor care nu trece de pragul simbolic al lui 5 într-o localitate. Din cele 3.107 UAT-uri cu rezultate, doar 771 au sub 20% dintre elevi cu media finală sub 5. Alte 1.008 UAT-uri sunt în zona 20-40%, adică deja un elev din cinci până la doi din cinci rămâne sub 5.

De aici încolo harta începe să doară. Avem 783 de UAT-uri unde între 40% și 60% dintre elevi sunt sub 5, 377 de UAT-uri unde ponderea urcă la 60-80%, și 168 de UAT-uri unde 80-100% dintre elevi au media finală sub 5. Pe românește, în 1.328 de localități, cel puțin 40% dintre elevii care au susținut Evaluarea Națională au rămas sub 5. În 545 de localități, ponderea trece de 60%.

Asta este probabil cea mai puțin festivă hartă. Nu are treabă cu zecele, cu topurile de licee sau cu pozele de premiere. Este harta locurilor unde Evaluarea Națională nu mai arată ca o competiție pentru licee bune, ci ca un zid. Și da, uneori vorbim despre localități cu puțini elevi, unde 2–3 note pot schimba drastic culoarea. Dar când numărul de localități în zona roșie este atât de mare, nu mai poți pune totul pe seama eșantioanelor mici.

O mică mențiune metodologică. În localitățile foarte mici, media poate fi foarte volatilă. Dacă ai 2 elevi și unul ia o notă foarte mică, localitatea se colorează instant în roșu. Dacă ai 3 elevi foarte buni, aceeași localitate sare în verde sau albastru. Deci harta este corectă statistic, dar trebuie citită cu grijă. Nu fiecare pată roșie înseamnă automat "dezastru educațional", după cum nici fiecare pată albastră nu înseamnă "model de excelență". Uneori înseamnă doar eșantion mic și niște copii care au tras media într-o direcție sau alta.

Dar chiar și așa, imaginea generală este aceeași. La nivel de UAT, Evaluarea Națională 2026 arată o țară în care rezultatele bune sunt concentrate, iar rezultatele slabe sunt mult mai răspândite. La Română mai respirăm, însă Matematica e ca un test de stres.

Catalogul, bată-l vina...

Acum vine partea mai dureroasă. Când compari catalogul cu examenul. Și, cum să zic elegant, cele două nu par să fi fost în aceeași ședință de evaluare.

În tabelul pe județe și medii, media de absolvire este 8,91, iar media la Evaluarea Națională este 6,69. Diferența medie: 2,22 puncte. Deci, în medie, elevul vine din gimnaziu cu aproape 9 în catalog și iese din examen cu 6 și ceva. Nu e chiar "mică diferență de metodologie".

În rural, media de absolvire este 8,58, iar media la EN este 5,72. În urban, media de absolvire este 9,11, iar media la EN este 7,28. Cu alte cuvinte, notele din catalog sunt mari peste tot, dar în rural examinarea e mult mai dură.

Cele mai mari decalaje apar tot în zona rurală: Mehedinți rural are diferență de 3,54 puncte între media de absolvire și media EN, Caraș-Severin rural are 3,37, Mureș rural are 3,29, Satu Mare rural are 3,23, iar Bihor rural și Teleorman rural au fiecare 3,17. Aici nu mai vorbim despre indulgențe sau simpatii, ci despre diferențe sistematice între evaluarea internă și testarea externă.

Cifra cea mai greu de ignorat este alta: dintre elevii cu media finală sub 5 la Evaluarea Națională și cu media de absolvire disponibilă, 10.612 aveau media de absolvire 8 sau peste. Adică peste zece mii de copii au fost, pe hârtie, elevi de 8, dar la examen nu au trecut de 5. Și nu se oprește aici: 1.126 dintre acești elevi aveau media de absolvire 9 sau peste. Nu știu despre câte emoții în ziua examenului putem vorbi aici.

Pentru elevii sub 5 la EN, media de absolvire este 7,73, media la Evaluare este 3,86, iar diferența medie este 3,87 puncte. Deci, catalogul a înregistrat ani la rând un mesaj mult mai optimist decât realitatea testării. Și asta e, poate, cea mai mare problemă.

Nu spun că Evaluarea Națională este adevărul absolut. Are și ea limitările ei. Dar când diferența dintre catalog și examen ajunge la 3 puncte în multe zone, trebuie să admitem că ceva nu e OK.

Și încă două perspective, că nu erau suficiente

După urban-rural și catalog-examen, mai apar două perspective interesante: public versus privat și elevii care au dat proba de limbă maternă. Dar trebuie tratate cu grijă, că aici e foarte ușor să alunecăm în concluzii pripite.

Începem cu public versus privat. În sistemul public avem 140.828 de elevi, cu media finală 6,66, mediană 6,85 și 21,2% medii sub 5. În privat avem 2.423 de elevi, cu media finală 8,36, mediană 8,70 și doar 2,1% medii sub 5. Diferența e mare: 1,7 puncte la media finală, 1,6 puncte la Română și 1,85 puncte la Matematică.

Acum, înainte să apară cineva cu concluzia "privatul bate publicul, gata, am rezolvat educația", să respirăm puțin. Privatul nu este un eșantion neutru din România. Sunt puțini elevi, în general concentrați în zone urbane, cu familii care pot plăti taxe și, foarte probabil, cu alt profil de selecție. Deci nu comparăm două sisteme identice, puse în condiții egale. Comparăm două populații școlare foarte diferite. Dar chiar și cu această precizare, diferența rămâne prea mare ca să o ignorăm. Privatul nu doar că are medii mai mari, ci are și foarte puțini elevi sub 5. Adică distribuția de acolo începe din alt punct.

A doua perspectivă este limba maternă. Este o perspectivă pe care o analizez din ce în ce mai mult în ultima vreme. Aici, cea mai mare populație este cea care a susținut proba la Limba maghiară: 7.226 de elevi. Media finală este 6,48, cu 21,95% sub 5. La Română, media este 5,69, la Matematică 5,89, iar la limba maternă 7,86. Diferența spune ceva important despre performanțele acestor elevi la un examen în limba română. Nu e o surpriză, dar e bine să o vedem în cifre înainte să facem clasamente autoritare.

Pentru Limba germană, avem 1.449 de elevi, cu media finală 7,99 și doar 3,11% sub 5. Aici rezultatele sunt foarte bune: Română 8,18, Matematică 7,75, maternă 8,05. Deci nu putem spune simplist că "limba maternă diferită" explică automat rezultate mai slabe. Depinde de comunitate, de școli, de selecție, de localizare și de multe alte lucruri pe care nu le-am inclus aici.

La celelalte limbi, trebuie să fim și mai atenți, pentru că numărul de elevi este mic. La Limba ucraineană sunt 44 de elevi, cu media finală 5,28 și 38,64% sub 5. La Limba slovacă, 29 de elevi, media finală 6,43. La Limba croată, doar 8 elevi, media 6,10. La Limba sârbă, 7 elevi, media 7,08. Cu eșantioane atât de mici, o mână de copii poate schimba serios media. Deci le menționăm, dar nu facem geopolitică educațională din 7 elevi, pentru că nu are rost.

Două lucruri trebuie menționate. Privatul apare în date ca o bulă foarte performantă, dar nu una comparabilă direct cu învățământul public fără context. Limba în care înveți și limba în care dai examenul contează, dar nu explică tot. În unele comunități, proba de Română trage clar rezultatul în jos. În altele, nu. Iar dacă vrem să înțelegem serios Evaluarea Națională, trebuie să ieșim din reflexul "cine e pe primul loc?" și să ne uităm la ce populații comparăm, de fapt.

Ce rămâne la sfârșit?

Avem o poveste foarte complicată, în continuare greu de digerat. Avem 148.268 de elevi înscriși, dintre care 5.017 nu s-au prezentat. Asta înseamnă 3,4% absenți. Nu pare mult, până când vezi că 70,1% dintre absenți vin din rural. Deci prima concluzie e simplă: absența nu e doar o întâmplare individuală. Are adresă, are geografie și apare mult mai des în zonele rurale.

Urbanul și ruralul nu dau, de fapt, același examen în același context. În date, ruralul are media finală 5,72, iar urbanul 7,28. La Matematică, diferența e 5,41 versus 7,05, iar la Română 5,94 versus 7,46. 36,3% dintre elevii din rural au media finală sub 5, față de 11,6% în urban. Deci nu vorbim de "un pic mai bine la oraș". Vorbim de altă distribuție.

Mărimea localității contează. În UAT-urile sub 1.500 de locuitori, media finală este 5,35, iar 43,6% dintre elevi sunt sub 5. Pe măsură ce localitatea crește, media urcă și procentul sub 5 scade. Nu e magie, e pur și simplu distribuția rezultatelor pe hartă. Localitatea mică nu garantează rezultat slab, dar pornește statistic de mai jos.

Matematica rămâne proba mai dificilă. La nivel de UAT, 1.153 de localități au media la Matematică între 2 și 5, iar alte 1.137 sunt între 5 și 6. Peste 8 la Matematică avem doar 6 UAT-uri. Deci, dacă la Română mai vezi zone care respiră, la Matematică harta se strânge repede în jurul lui 5. Îi cinciu’ baza, dar uneori nici baza nu e cinciu’.

Media de absolvire este 8,91, media la Evaluarea Națională 6,69. Decalajul mediu este 2,22 puncte. În rural, diferența urcă la 2,86 puncte, față de 1,83 în urban. Iar cifra care rămâne agățată de perete este asta: 10.612 elevi au avut media de absolvire 8 sau peste, dar au luat sub 5 la Evaluarea Națională. Aici nu mai discutăm doar despre note. Discutăm despre un sistem care le spune copiilor, prea mult timp, că sunt mai pregătiți decât sunt de fapt.

Pe scurt: O dată pe an, cu subiecte comune, barem comun și emoții comune, sistemul scoate la suprafață niște realități care existau deja: ruralul pornește mai greu, localitățile mici au rezultate mai fragile, Matematica selectează dur, iar catalogul e uneori mai generos decât realitatea.

Da, există copii foarte buni peste tot și trebuie să fim mândri de ei. Sunt peste tot. În rural, în urban, în public, în privat, în localități mici, în comunități cu limbă maternă diferită. Dar politica publică nu se face pe excepții. Se face pe distribuții. Iar distribuțiile din 2026 spun cam așa: dacă vrem să discutăm serios despre Evaluarea Națională, trebuie să ne uităm mai puțin la cei 7 elevi cu media 10 și mai mult la zecile de mii care au rămas sub 5 sau prea aproape de el.

Cam atât de la mine.

Spor!

Alex