Salut, salut!

Știți cum e în iulie prin România? Cald, bere, înghețată scumpă și eterna febră a Evaluării Naționale. Colac peste pupăză, vin și eu cu a doua postare pe săptămâna asta: analiza rezultatelor Evaluării Naționale (cea pe rezultatele la BAC o gasiți aici). Asta în caz că nu ai lectură de weekend sau de plajă. Așa că toarnă-ți ceva rece, așază-te comod și păstrează-ți calmul. Urmează o postare lungă. 😁

La evaluare, din punct de vedere tehnic, treaba mea este mai ușoară la extragere și prelucrarea datelor, așa că putem să ne mișcăm mai repede cu analiza. Deci, ce s-a întâmplat la Evaluare anul ăsta? Să începem cu începutul!

Tehnic, datele sunt preluate de pe site-ul oficial evaluare.edu.ro, pe care le-am combinat cu datele rețelei de școli publicată de Ministerul Educației și datele geografice via ANCPI.

Anul ăsta am avut un total de 159.229 de elevi înscriși la Evaluarea Națională. Sigur, suntem mândri de cei 85 care au obținut media 10, felicitări lor, părinților și profesorilor! Dar lucrurile nu sunt atât de simple.

Cine lipsește, pierde!

Toată lumea caută școala cu cei mai mulți de 10. Dar hai să începem altfel: câți elevi nici măcar n-au apucat să vadă foaia de examen?

La prima vedere, România pare în grafic. În majoritatea județelor, peste 95% dintre elevii înscriși s-au prezentat la examen. În total, au fost absenți 6.994 de elevi. Nu-i rău. Dar, dacă te uiți mai atent, sunt județe unde absenteismul face ravagii, ca furtunile de ieri-alaltăieri. Olt e campion absolut, cu 11% absenți – adică 1 din 10 copii s-a uitat la examen și a zis "pas". Satu Mare și Teleorman țin și ele aproape, cu peste 9% absenteism, iar Mehedinți, Sălaj, Arad și Bihor plutesc undeva în zona 6-8%. Așa-i că nu e chiar ca la televizor?

La polul opus, Bucureștiul se ține bine, cu doar 1,25% absenteism. Practic, în Capitală, părinții își trimit copilul la examen și dacă are febră sau piciorul în gips. Aici suntem fierți pe competiție.

Campionii de la coadă

Dacă ne uităm la distribuția absenților la Evaluarea Națională între județe, apare un detaliu important: jumătate dintre elevii care au lipsit provin din 13 județe. Și ca să punem lucrurile în perspectivă, România are 41 de județe plus Bucureștiul – deci, practic, 13 din 42 de unități administrative adună împreună 50% din toți absenții. Asta înseamnă că absenteismul nu e împrăștiat uniform prin țară, ci se concentrează în anumite zone. Bihorul deschide topul, cu aproape 5,7% din totalul național al absenților, urmat de Bacău, Dolj și Olt, fiecare sărind de 4%. Chiar și județe mari și urbane, cum sunt Bucureștiul sau Iașiul, apar în top, deși cu procente mai modeste, pe la 3% fiecare. Pe scurt, o treime din țară „produce” jumătate din absenteism, aproape 3.500 de absenți, ceea ce spune multe despre unde ar trebui analizate problemele de bază: sărăcie, lipsă de infrastructură școlară și/sau resurse sau migrație masivă.

Ruralul bate urbanul la absenteism, la scor zdrobitor.

Din totalul absenților, aproape trei sferturi vin din rural. Cu alte cuvinte, 7 din 10 copii provin din comune și sate. În județe precum Argeș sau Bacău, peste 80% dintre absenți sunt de la țară, iar Teleormanul ține steagul sus cu un fabulos 95,8% absenți din rural. Satu Mare, la rândul său, are 89% din absenteism tot din comune. În schimb, în locuri mai urbanizate, lucrurile sunt mai echilibrate. Constanța, de exemplu, are 56,6% absenteism din mediul urban – o raritate – iar Hunedoara e chiar atipică, cu aporoape de două ori mai mulți absenți din urban decât din rural (62,8%).

În rural, Evaluarea Națională nu e doar un examen, ci o barieră uriașă. Pentru unii, nici nu mai contează: n-au bani de transport, profesorii lipsesc, iar familia așteaptă să se apuce de muncă în loc să stea pe la examene. În urban, absenteismul există și el, dar la un nivel mult mai mic. Chiar și când lipsesc, copiii de oraș sunt mai degrabă excepția, nu regula.

Atenție, însă: vorbesc aici doar despre cei care au figurat oficial pe lista de examen. Despre cei care nu s-au înscris deloc, nu știm mare lucru. Ei există, dar sunt complet invizibili în cifre. Analiza despre fenomenul Brăila sau dropout-ul de la clasa a VIII-a o lăsăm pentru un număr viitor, pentru că aici ne concentrăm pe output-ul evaluării. Dar, pe scurt, aici începe adevărata dramă: sunt copii care dispar din sistem fără să știm măcar că au existat din punct de vedere școlar.

De ce lipsesc copiii? Motive sunt destule. Unii au emigrat cu familia prin Spania sau Italia și rămân în cataloagele noastre ca personaje-fantomă până se fac modificările internaționale. Alții au decis că "școala profesională e destinul" și nu mai au chef de examene. Sau, mai trist, trăiesc în locuri unde Evaluarea Națională e cam la fel de relevantă ca dieta keto pentru bunicul din Maramu’ care trage la sapă la 80 de ani.

Ce trebuie să reținem este că cine lipsește de la EN are mari șanse să lipsească și de la liceu. Pam-pam! Abandonul școlar pare undeva între "n-am fost la examen" și "n-o să mai calc pe la școală vreodată", în funcție de cum te împinge familia și anturajul.

Așa că, înainte să ne batem cu pumnul în piept pentru mediile de 10, hai să nu uităm că există mii de copii care n-au ajuns nici măcar în sala de examen. Iar pentru ei, Evaluarea Națională e egală cu zero.

Histogramele nu mint: Urbanul livrează, ruralul rezistă

Bun, lăsăm absenteismul în banca lui și trecem la output-ul efectiv: rezultatele EN. Avem aici dovada perfectă că Evaluarea Națională funcționează, de fapt, pe două distribuții statistice complet diferite — urban versus rural.

În urban, histogramele arată ca niște distribuții skewed-left, adică au un vârf exagerat spre notele 9 și 10 și codițe lungi și mici spre 1-6. Mai ales la Română. Acolo pare că elevii din orașe vor să îl bată pe Cărtărescu și să ia toți Nobelul pentru literatură. Și la Matematică, urbanul livrează consistent note mari. Practic, ai zice că toată lumea face meditații și rezolvă culegeri de examen la cafea, duminică dimineața.

În rural, însă, avem o distribuție aproape normală, dar centrată colo-n vale, undeva între 5 și 7. Acolo se dă bătălia adevărată pentru media 5, nu pentru olimpiade. Vârfurile spre 9 și 10 există și ele, dar sunt mai degrabă niște outlieri exotici decât regula. La Matematică, ruralul pică în cap sub nota 7, de parcă toată lumea a zis "lasă, o fi ce-o fi.""

Ce se vede clar e că urbanul trage în sus media națională și livrează headline-urile cu "zeci de medii de 10", în timp ce ruralul ține partea cealaltă a distribuției, alimentând știrile despre "elevi la limită". Și între ele, se crește gap-ul în fiecare an, apoi noi ne prefacem că vrem să îl micșorăm, dar, statistic vorbind, n-are niciun chef să se micșoreze.

Bun, să intrăm și mai adânc în cifrele EN. Ce ne spune distribuția notelor finale în funcție de mărimea localității (UAT)? Cu cât locuiești într-o localitate mai mare, cu atât ai șanse mai bune să iei note mari.

În rural, indiferent dacă vorbim de sate mici sub 1.500 de locuitori sau de comune ceva mai măricele (5.000-10.000), medianele notelor se învârt pe la 6-6,5. Variabilitate e măricică și apar pe acolo și elevi foarte buni, dar și mulți care stau la limita notei 5.

În urban, lucrurile se schimbă radical. Mediana sare spre 7-8, mai ales în orașele mari și foarte mari (peste 50.000 locuitori). Distribuțiile sunt mai „strânse” și mai sus pe axă, semn că urbanul produce note mari, dar apare și mai multă uniformitate. În municipiile mari, pare că și cel mai slab elev trage spre media națională urbană.

Și aici intervine linia roșie din grafic: ea reprezintă media națională pe mediu — una trasată pentru rural, alta pentru urban. În rural, linia roșie stă undeva la 6,01. În urban, urcă pe la 7,51. Practic, ai două Românii care dau același examen, dar în două realități aproape complet diferite.

Geografia bat-o vina...

Să coborâm la nivel județean. Aici se vede cu adevărat cât de fragmentată e România. Graficul ăsta ne arată distribuția notelor finale la Evaluarea Națională 2025, separat pe rural și urban, pentru fiecare județ.

Ce sare în ochi? România dă același examen, dar nu trăiește în aceeași realitate. În rural, mediile stau cam pe la 5 și ceva, sau 6, cu indulgență, iar pentru mulți copii Evaluarea Națională pare mai degrabă o formalitate decât un pas spre liceu. Sigur, sunt și copii care iau 9 sau 10 în rural, dar sunt excepții fericite, care nu reușesc să ridice media județului cât să conteze în statistici.

În urban, în schimb, lucrurile stau altfel. Acolo, mediile urcă peste 7, medianele sunt mai sus, în jur de 8, și se simte că e altă ligă. Chiar și în județele mai modeste, urbanul își păstrează un avantaj clar. E suficient să te uiți la mediane: în urban, sunt frecvent pe la 7,5 – 8, în timp ce în rural, la multe județe, medianele stau cuminți între 5 și 6.

De exemplu, Bucureștiul are o medie de aproape 7,9, cu mediană de 8,27, semn că aici nu vorbim doar despre “luat examenul”, ci despre note mari și competiție. În județe ca Teleorman, Vaslui, Mehedinți și altele, în urban trecem ușor de nota 7, dacă ne uităm la medii și mediane, pe când în rural, media e pe la 5,5, iar medianele sunt chiar mai mici de 5. Și nu e doar o diferență mică de nuanță – e o diferență care, în cifre de genul 5,5 versus 7+, înseamnă alt tip de viitor.

Dar unde citim sau calculăm mai cu spor?

Pentru proba de Limba Română, povestea nu se schimbă prea mult: România e tot două țări care dau același examen. Dar aici diferențele devin și mai evidente.

În rural, mediile se învârt în general pe la 5,5-6,5, cu județe ca Covasna și Harghita care abia trec de 5 - nicio surpriză aici. Însă în multe locuri, medianele sunt la fel de modeste, undeva între 5 și 6, semn că pentru mulți copii, româna e mai degrabă un chin decât o plăcere. Și e suficient să te uiți la minime: valori ca 1,00 sau 1,20 sunt peste tot. Practic, în unele clase, există copii care probabil au scris doar numele pe foaie.

În urban, însă, cifrele par din altă lume. Mediile urcă spre 7,5 – 8,2, medianele sunt și ele sus, pe la 8, și în județe ca București, Cluj, Brașov sau Iași, rezultatele la Limba Română arată de parcă toți copiii îl visează pe Kafka. Bucureștiul, de exemplu, are o medie urbană de 8,13 și o mediană de 8,55, în timp ce Covasna în rural stă la 4,80.

E clar că nu citim toți aceleași cărți și nu avem aceleași șanse, nici măcar când vine vorba de examene.

La Matematică, în rural, mediile stau cuminți pe la 5,0-5,9, cu unele județe care abia trec de 5. În Mehedinți, media e 4,74, semn că, pe acolo, Matematica e sport extrem. Teleorman, Vaslui, Covasna, Satu Mare și câteva alte județe rural stau și ele la limită, pe la 5. Nu de puține ori, medianele sunt aproximativ 5,00, ceea ce înseamnă că jumătate din copii nu reușesc mai mult decât strictul necesar.

În schimb, în urban, mediile se ridică spre 6,8 – 7,9, iar în județe ca București, Cluj, Iași, Brașov, se sare lejer de 7,5. Bucureștiul, de exemplu, are o medie urbană de 7,61, iar Clujul chiar 7,67 — semn că acolo, Matematica nu e doar materie, ci și metodă de intrare la licee bune.

Și în rural există copii care au luat 10 la Matematică, deci talent există și în sate, dar e împrăștiat și rar, și nu poate ridica mediile sau medianele.

Matematica face mai multe ravagii decât Limba Română. La Română, ruralul mai reușea să scoată mediane peste 6 sau 6,5, dar la Matematică, medianele în multe județe rurale rămân înțepenite între 5 și 5,5. Aici, diferența între urban și rural e mai abruptă.

Este evident că la note urbanul face headline-urile cu "note de 9 și 10 la Matematică", în timp ce ruralul ține coada statisticii cu un set extins de 5 și 6. În plus, Matematica pare un filtru de selecție mai dur decât proba de Limba Română.

Nu e doar o chestiune de elevi mai buni sau mai slabi, ci și de context: acces la profesori, meditații, internet, părinți dispuși să bage bani și timp în pregătire. Și, de multe ori, de cât de lung e drumul până la școală dimineața. Pentru că, nu-i așa, în urban începem matematica la 7.30, în timp ce în rural, unii încă sunt pe traseu, în microbuzul școlar, dacă îl au, sau prin noroaie pe vreun deal împădurit.

Așa că, înainte să ne umplem de entuziasm că "România are X medii de 10", poate n-ar strica să ne uităm și la partea de jos a graficului. Pentru că și acolo sunt niște elevi. Care, deocamdată, nu ies în poză.

Harta și teritoriul

Harta mediilor la evaluarea națională seamănă cu orice hartă socio-economică a României: locurile mai răsărite economic și urbane apar în verde și albastru (note mai mari), în timp ce roșul și portocaliul caracterizează zonele rurale, urbanul mic și zonele mai puțin dezvoltate în general.

• 431 de comune sunt în zona 2,00 – 5,00, adică au medii foarte joase. Sunt locuri unde copiii se chinuie să treacă de 5.
• E important să spunem că uneori acele note de 1 sau 1,5 care trag media în jos vin de la un singur elev sau de la o mână de elevi, pentru că numărul de elevi din localitate este foarte mic. Deci statistic, poate nu sunt cele mai relevante, dar pentru că tot vorbim de eficientizarea rețelei școlare poate ar trebui notate și lucrurile astea.
• 1.014 comune și 50 de orașe sunt între 5,00 și 6,00, deci la limită...
• Categoria 6,00 – 7,00 e cea mai populată: 1.073 comune, 101 orașe și chiar 24 de municipii. Aici se află “plutonul” de bază al României, decent, dar nu spectaculos.
• Pentru 7,00 – 8,00, ne mutăm în zonele mai dezvoltate și mai mari: 257 de comune (puține), dar deja 62 de orașe, 36 de municipii, și 37 de municipii reședință de județ. Aici e clar urbanul care ține sus media națională și livrează știrile cu “elevi buni.”
• Partea albastră de pe hartă, adică media 8,00 – 8,72, e o elită: doar 15 comune și 3 municipii reședință de județ. Aici vorbim de locuri unde meditațiile și școlile bune fac diferența.

Dacă ne uităm la distribuția în teritoriu a rezultatelor la proba de Limba Română, vedem că aceasta nu sună la fel în toată țara. Zonele albastre și verzi (note mari) se concentrează în jurul marilor orașe și în câteva insule surpriză, în timp ce roșul și portocaliul bântuie multe zone rurale.

• Există comune în țară unde media la Română e între 1,00 și 2,00. Acolo e clar că Evaluarea Națională a fost mai degrabă un bilet de prezență decât un examen. Dar să fim corecți: de obicei, astfel de medii foarte mici apar pentru că ori un singur elev a a participat la examen, ori majoritatea populației are o altă etnie decât cea română.
• În zona 2,00 – 5,00 sunt deja 325 de comune și 6 orașe, locuri unde Româna rămâne o provocare serioasă. Acolo, să scoți media 5 e aproape victorie. Și aici, compoziția etnică induce o problemă, mai ales dacă actul educațional și examenele se desfășoară în limbi diferite.
• Cel mai aglomerat segment e 6,00 – 7,00, unde găsim 1.066 de comune, 80 de orașe, 9 municipii și chiar 2 municipii reședință de județ. Adică, grosul țării stă pe la „mediu spre decent.”
• În zona 7,00 – 8,00 începe deja altă discuție. Aici apar 690 de comune, 99 de orașe, 47 de municipii și 18 municipii reședință de județ. Asta e România care livrează headline-urile de"elevi buni" și "medii frumoase."
• Cei de la 8,00 la 9,00 formează deja elita: doar 62 de comune, 6 orașe, 5 municipii și 20 de municipii reședință de județ. Aici vorbim despre centre urbane sau rurale în care, probabil, părinții plătesc meditații cât bugetul unei primării mici.
• Există și o comună cu media 9,45. Pare incredibil, dar există. Este o localitate mică din Vâlcea, unde 3 elevi au făcut performanță și au împins media în stratosferă. Felicitări!

Privind harta notelor la Matematică, pare că e un sport de performanță practicat doar în câteva zone urbane. În rest, culorile roșu și portocaliu nu anunță vești bune când vine vorba de medii mari.

• În zona 2,00 – 5,00, sunt 907 comune și 20 de orașe. Asta e România unde Matematica pare mai degrabă un test de supraviețuire decât un examen. Aici, să scoți media 5 e o victorie notabilă.
• Cel mai aglomerat segment e 5,00 – 6,00, cu 1.158 de comune, 74 de orașe și 6 municipii. Asta e „plutonul național”, care poate merge la liceu, dar cu emoții mari.
• În zona 6,00 – 7,00, începem să vedem lumina: 604 comune, 103 orașe, 45 de municipii și 10 municipii reședință de județ. Aici elevii au prins ceva bază și nu se sperie de ecuații.
• Abia de la 7,00 – 8,00 începe alt film: 113 comune, 20 de orașe, 11 municipii și 30 de municipii reședință de județ. Aici sunt centrele urbane mai mari, unde Matematica devine o șansă reală la admitere la licee bune.
• 8,00 – 8,60 reprezintă zona de outlieri: 9 comune. Da, doar 9 comune din toată țara au reușit să scoată medii la Matematică de peste 8. Aici avem fie școli mici cu elevi buni și unde profesorii fac minuni, fie o școală privată pe ici pe colo, cum e cea de la Rediu (da le-am inclus pentru și pe acestea, că și acolo sunt tot copii și privatu' nu-i Satana!)

Îi cinciu' baza?

În final, să ne uităm câți dintre elevii dintr-o localitate au luat note sub 5 la Evaluarea Națională. Harta asta e, sincer, cea mai dură radiografie a Evaluării Naționale. Aici nu mai vorbim de medii de 7 sau 8, ci de proporția elevilor care n-au reușit să ia măcar nota 5. Știm că nota 5 nu reprezintă un prag în acest caz, dar pentru noi toți, trecuți prin școală, are o valoare simbolică.

Ce ne spun datele?

• Există 874 de comune, 40 de municipii reședință de județ, 54 de municipii mai mici și 121 de orașe unde sub 20% dintre elevi au luat sub 5. Acolo, să zicem că lucrurile arată decent.
• În zona 20 – 40%, lucrurile încep să scârțâie. Sunt 990 de comune, 8 municipii mici și 68 de orașe unde între 1 din 5 și 2 din 5 elevi nu iau 5! Asta înseamnă că aproape o treime din țară are probleme serioase.
• În zona 40 – 60%, deja vorbim de panică: 607 comune și 25 de orașe unde jumătate dintre elevi iau sub 5 la Evaluarea Națională.
• 60 – 80% e deja zona de dezastru: 229 de comune și 2 orașe în care mai mult de 3 elevi din 5 nu ating nota 5.
• Și avem și 91 de comune și 1 oraș în care 80 – 100% dintre elevi au luat sub 5 la Evaluarea Națională. Acolo, efectiv, Evaluarea Națională a fost zero barat. În localitățile astea, evaluarea nu e filtru, ci zid de beton și impactul a fost la viteză maximă.

Repet ce am subliniat mai sus, e important să nu uităm un lucru: în multe comune mici, o singură notă foarte mică poate să urce instant procentul de sub 5. Dacă ai, să zicem, 5 elevi și unul ia 3, deja localitatea sare în altă categorie de culoare. Deci harta e corectă statistic, dar trebuie privită cu puțină nuanță.

Dar în gimnaziu erau niște copii de nota 10! Well...

Hai să ne uităm puțin la imaginea cu diferențele dintre mediile de absolvire și notele de la Evaluarea Națională. Spoiler alert: în rural, e nasol. Avem județe unde elevii ies din școală cu medii de 8,5-9, dar la examen ajung cu greu la 5 și un pic. În Mehedinți, Satu Mare sau Caraș-Severin, diferența sare de 3 puncte. Practic, în catalog pare că avem olimpici, iar la examen descoperim ani buni că nu e chiar așa. În urban e ceva mai bine, dar tot nu ne putem lăuda: diferențele scad spre 1,3-1,5 puncte în locurile bune (București, Cluj), dar și acolo notele de la școală sunt mai pompate decât realitatea examenului.

Hai că poate nu e așa de rău...

Avem 25.618 elevii care au luat sub 5 la Evalaurea Națională. 17%. Ce se vede mai jos sunt toți elevii care au luat sub 5 la Evaluarea Națională, în raport cu mediile mult mai mari din școală. Și nu vorbim de medii de trecere. Vorbim de copii cu medii de peste 8 la clasele V–VIII. Și, totuși, la examen au căzut sub linia roșie a lui 5.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că în școală, în catalog, stăteau bine. Unii cu 7, 8, 9, chiar și peste 9, dar la examen s-au dus la mult sub 5. E plin graficul de puncte roșii care se opresc înainte să atingă măcar nota 5. Și nu sunt puțini: mii de elevi în toată țara. Asta arată clar că mediile din școală și realitatea Evaluării Naționale sunt în galaxii diferite.

Pe scurt: gonflăm notele la clasă, poate ca să dăm bine în rapoarte, poate ca să nu supărăm părinții, poate ca să îi ținem în școală și să nu ajungă în abandon, poate din alte motive. Dar adevărul iese la iveală la examen. Și nu e deloc frumos. Graficul ăsta e fix poza acelei rupturi: copii care poate chiar cred că sunt pregătiți, pentru că așa le spun foile de catalog, dar care se trezesc la final că lucrurile nu sunt chiar așa. Și, între timp, rămân cu o diplomă de gimnaziu și cu șanse mai mici la liceu sau mai departe.

Asta e drama.

Concluzii

Evaluarea Națională are două Românii. Cifrele și hărțile spun același lucru: urbanul trage în sus mediile, ruralul rezistă pe la 5 și un pic. În orașe mari, mediana sare de 7,5–8, în timp ce în satele mici abia dacă atinge 6. Sunt aceleași subiecte la examen, dar două lumi complet diferite în rezultate.

Absența nu e întâmplătoare, e structurală. În ciuda mediei naționale bune la prezență, există județe precum Olt, Teleorman sau Satu Mare unde absenteismul e și peste 9–11%. Și nu e răspândit aleatoriu: jumătate din absenți provin doar din 13 județe, iar aproape trei sferturi vin din rural. Acolo, Evaluarea Națională e o barieră uriașă pentru copiii care nu au profesori, bani de transport sau, pur și simplu, nu mai văd rostul examenului.

Matematica e examenul care taie în carne vie. Dacă la Limba Română ruralul mai scoate mediane peste 6, la Matematică medianele rămân blocate între 5 și 5,5 în multe județe rurale. În urban, se urcă spre 7,5–8, dar diferența e și mai abruptă decât la Română. Practic, Matematica nu e doar o materie — e filtrul care decide cine are șanse la liceu și cine nu.

Hărțile Evaluării Naționale seamănă perfect cu hărțile economiei. Localitățile cu medii mari la EN sunt fix acolo unde sunt și indicatorii economici mai buni: orașele mari, zonele mai dezvoltate, Cluj, București, Iași. În schimb, roșul și portocaliul domină hărțile în sud, în Moldova și în multe zone rurale. Da, uneori, o singură notă de 1,5 într-un sat mic trage toată media localității în jos — deci datele trebuie citite cu atenție și nuanță, dar asta nu ne absolvă de problemă.

Procentul de sub 5 e cea mai dură radiografie a sistemului. Poate vorbim despre medii de 10 la televizor, dar ~60% dintre localitățile României au între 20 și 100% dintre elevi sub nota 5. Și, chiar dacă în unele locuri e vina statisticii (puțini elevi, o singură notă mică), tabloul general arată o problemă serioasă: România are mii de copii care nu ies în poză și despre care nu vorbește nimeni.

Dar poate cea mai importantă concluzie e asta: diferențele uriașe dintre media de absolvire și notele reale de la examen ne arată că avem o problemă de încredere în propriile noastre cifre. În multe școli, mai ales rurale, notele din catalog par bune, dar Evaluarea Națională dovedește că elevii nu stăpânesc cu adevărat materia. E o fractură între ce credem că știm și ce știm de fapt, iar consecințele sunt enorme: liceele primesc elevi nepregătiți, iar copiii ajung să-și piardă încrederea în ei și în școală.

Cam atât de la mine pe subiectul ăsta.

Weekend fain!

Alex