Salut, salut!

Vara vine la pachet cu două lucruri garantate: valuri de căldură și isteria anuală a rezultatelor de la Bac și Evaluarea Națională (despre asta revin). Brusc, toată lumea devine expertă în procente, educație, medii de 10 și clasamente ad-hoc. Eu fac analizele astea de ceva ani. Nu cred că dețin adevărul absolut, dar îmi place să cred că am o perspectivă un pic mai complexă decât simplul „unde s-au luat cei mai mulți de 10”. De notat este că analiza de mai jos este o perspectivă descriptivă, un snapshot amestecat cu propria viziune despre cum vor evolua lucrurile în viitor.

Analiza de anul ăsta a întârziat puțin, din două motive serioase. În primul rând, am vrut să lucrez cu datele finale, după ce s-au încheiat toate contestațiile, ca să nu ne jucăm de-a baba-oarba cu cifrele preliminare. În al doilea rând, dacă ați încercat vreodată să extrageți date direct din platforma oficială bacalaureat.edu.ro, știți deja că experiența nu e tocmai una zen. E ca și cum ai încerca să scoți ace dintr-un car cu fân, dar folosind un ciocan. Dar ne adaptăm.

Acum că am pus datele cap la cap, hai să vedem ce ne spun ele, dincolo de clasamente. Privind rezultatele la nivel granular, la nivel de elev, începem să vedem imaginea unui sistem ca o oglindă spartă: educație pe mai multe viteze, inegalitate tot mai accentuată și un gap mare între ce validăm azi prin note și ce ne va cere piața mâine.

Memento metodologic: Pentru analiză am utilizat datele publicate pe site-ul bacalaureat.edu.ro, însă am eliminat elevii care nu făceau parte din cohorta 2024–2025 (13.856) și câteva unități de învățământ (4-5 licee cu foarte puțini elevi) pe care nu le-am putut corela cu rețeaua oficială de școli. De asemenea, este posibil să existe zone foarte mici sau tipuri de școli speciale (de exemplu, școli private mici sau unități pentru nevoi speciale) care sunt sub-reprezentate în rezultatele finale. Deci, o să vedeți diferențe între datele de mai jos și ce apare prin analizele altora.

Din totalul de date curate am rămas cu 94.079 elevi înscriși la examenul de Bacalaureat. Acum, hai să vedem ce ne spun cifrele, dincolo de clasamente.

80% Promovabilitate: Partea plină și partea goală a paharului

La nivel național, din cohorta anului școlar 2024-2025, am avut 94.079 de elevi care au participat la examenul de Bac anul ăsta. Dintre ei, 75.652 au trecut linia de sosire, ceea ce înseamnă o rată de promovare de 80,4%. Pe românește, patru din cinci elevi și-au asigurat diploma.

Cei care au reușit examenul au obținut, în medie, nota 8,20, ceea ce arată că, în general, nu trec BAC-ul „la limită”, ci cu note destul de solide. Important de precizat: această medie de 8,20 se referă doar la elevii care au promovat examenul, nu include și notele celor care au picat!

Dar dacă întorci procentul invers, vedem că aproape un elev din cinci nu a reușit să ia BAC-ul anul acesta. Nu e un detaliu neglijabil, mai ales când ne gândim la ce înseamnă asta pentru piața muncii sau accesul la educația superioară.

Pe scurt, poza națională arată decent, dar e suficient să zgârii puțin suprafața ca să vezi că, sub cifrele frumoase, se ascunde multă inegalitate.

Liga județelor și prăpastia urban–rural

Cum arată Bac-ul 2025 din perspectivă geografică? Diferențele sunt… cam cât România.

Clujul (CJ) e pe primul loc, cu o promovabilitate de 90% și o medie generală de aproape 8,40. Îl urmează județe ca Brăila, Bacău și Galați, toate trecând de 87% promovare și cu medii solide peste 8,20. Bucureștiul stă bine, cu 85,7% promovabilitate și o medie generală de 8,36, semn că elevii nu doar că iau Bac-ul, ci îl iau și cu note bune.

Prin mijlocul clasamentului găsim județe ca Suceava, Prahova sau Constanța, pe la ~80%, cu medii decente între 8,1 și 8,3.

La coada clasamentului lucrurile se strică vizibil: Ilfov închide plutonul cu doar 63% promovabilitate și o medie de 7,74, urmat de județe ca Mehedinți, Gorj sau Teleorman, toate sub 70%. În județele acestea, șansele de reușită la BAC scad dramatic. Totuși, chiar și aici există predictori puternici – tipul liceului, mediul socio-economic și nivelul individual rămân decisive.

Dacă ne uităm la mediul în care se află liceele, discrepanțele se adâncesc. În urban, unde sunt 90.668 de elevi, promovabilitatea sare la 81,5%, iar media e frumoasă: 8,22. În schimb, în puținele licee rurale (3.411 elevi), doar 52,5% reușesc să treacă Bac-ul, cu o medie mai modestă, de 7,54. Cu alte cuvinte, dacă dai BAC-ul la un liceu rural, șansele tale să-l iei sunt aproape la jumătate față de colegii din oraș.

Important de notat: Diferențele dintre județe și între urban și rural nu reflectă doar calitatea școlilor sau a profesorilor, ci și condițiile socio-economice. Elevii din colegii naționale sau licee urbane provin adesea din familii cu resurse mai mari și acces mai bun la meditații, tehnologie și sprijin educațional, ceea ce influențează puternic rezultatele.

Cine ia BAC-ul fluierând?

Știm cu toții că BAC-ul nu e același examen pentru toată lumea. Dar cifrele din 2025 arată clar: tipul liceului face toată diferența. Dacă ești la colegiu național, BAC-ul e mai degrabă o formalitate, cu medii de top și promovabilitate aproape perfectă. În schimb, în liceele tehnologice, BAC-ul devine o provocare majoră, unde aproape jumătate dintre elevi nu reușesc să-l promoveze.

În colegiile naționale, lucrurile merg strună: promovabilitate 96,2% și medie finală de 8,68. Aici Bac-ul e aproape o formalitate – nu doar că-l iau toți, dar îl iau și cu note foarte bune.

Coborâm un etaj la colegiile simple, unde promovabilitatea e 83,9%, iar media 7,82. Tot bine, dar deja se simte diferența.

La liceu (categoria generală), promovabilitatea este 78,7%, cu o medie de 8,00. Încă decent, dar fără hype-ul colegiilor naționale.

De aici în jos, însă, lucrurile se schimbă drastic. În colegiile tehnice/tehnologice, doar 60,7% dintre elevi reușesc să treacă BAC-ul, cu o medie de 7,48. În liceele tehnologice, situația e și mai complicată: doar 47% promovabilitate și o medie de 7,38. Practic, mai bine de jumătate dintre elevii acestor licee pică BAC-ul, ceea ce nu e deloc o veste bună pentru viitorul lor profesional, oricare ar fi el.

Bineînțeles, cum am spus deja, diferențele nu reflectă doar nivelul școlii, ci și profilul socio-economic al elevilor, despre care avem date limitate. Liceele tehnologice adună adesea copii din medii mai vulnerabile, cu resurse limitate, ceea ce influențează și pregătirea școlară.

Specializările la BAC: între vârf și pluton

Privind notele medii, pentru specializările cu minimum 500 de elevi promovați, se conturează clar două lumi diferite la BAC-ul din 2025.

În zona de vârf, se află specializări care combină filtrare la intrare (admitere cu medii mari la liceu), disciplină riguroasă și un profil de elevi cu resurse educaționale mai solide.

Învățător–educatoare conduce clasamentul, cu o medie impresionantă de 8,80, deși are un eșantion relativ restrâns (1.726 de elevi promovați). Aici intră de regulă elevi motivați, cu abilități bune de memorare, organizare și expresie scrisă, foarte utile și în examen.

Matematică-Informatică, cu un grup consistent de 17.326 de absolvenți, se poziționează foarte sus, cu media 8,58. E clar că vorbim despre elevi filtrați academic, obișnuiți să lucreze intens și să țintească facultăți de top în zona STEM.

În zona solidă, dar nu spectaculoasă, găsim profiluri precum Științele sociale, Științele naturii și Filologie, toate cu medii între 8,3 și 8,4. Aici se îmbină interesul pentru materii teoretice, memorie și abilități de redactare. Sunt domenii mai „de masă”, cu elevi variat pregătiți, dar totuși cu note bune în ansamblu.

Când coborâm spre profilurile vocațional–tehnice, mediile scad vizibil. Specializările artistice – Arte plastice, Muzică, Arhitectură și design – rămân în zona 7,8–8,0, probabil și pentru că aceste licee atrag elevi cu talente practice, dar nu neapărat cu focus pe materiile teoretice testate la BAC. În liceele tehnologice, mediile se stabilizează între 7,2 și 7,7, cu specializări ca Tehnician în activități economice (7,75) sau Tehnician ecolog și protecția calității mediului (7,25). Aici se simte impactul mai slabelor competențe de bază (lectură, matematică) și al unui context socio-economic mai vulnerabil.

Trebuie menționat că mediile spun doar o parte din poveste. În spatele lor se ascund distribuții foarte diferite – la Matematică-Informatică avem mai mulți elevi de 9 și 10, dar și o coadă lungă de note modeste. În profilurile tehnologice, distribuția e mai strânsă în jurul 7–7,5, cu puține vârfuri. În plus, aceste diferențe nu țin doar de „greutatea” materiei, ci și de criteriile de admitere în licee, resursele elevilor (meditații, sprijin familial), motivația legată de continuarea studiilor superioare.

De aceea, notele nu reflectă doar performanța la BAC, ci și inegalitățile de traseu educațional care încep mult înainte de clasa a XII-a.

La BAC contează rezistența, nu sprintul pe final

Nu iei BAC-ul cu notă mare doar pentru că alegi disciplina „potrivită”, ci pentru că vii deja antrenat și cu un bagaj solid de competențe. De asta, Chimia organică, Fizica TEO sau Informatica în C/C++ ajung la medii de aproape 9: nu-s materii prietenoase, dar acolo se înscrie un club select de olimpici și studioși hardcore. Când concurența e formată din ninja ai formulelor, normal că media sare în aer.

Mai la vale, la disciplinele de masă – Geografie, Istorie, Psihologie – traficul e dens și nivelul de pregătire variază. Rezultatul? Mediile se stabilizează între 7 și 8. E ca la maraton: câțiva termină cam în două ore, restul trag media spre patru, iar fotografia finală arată decent, dar nu e spectaculoasă.

Adevăratul barometru rămân însă probele obligatorii, pe care nu le poți fenta. Limba română abia atinge 7,3, iar Matematica pentru tehnologic cade sub 6. Nu pentru că ar fi discipline „nașpa”, ci pentru că aici se vede fundația școlii de zi cu zi: vocabular, argumentare, aritmetică de bază. Dacă baza e șubredă, nota se duce de râpă, oricât ai vrea să dai vina pe subiect.

Limba română vs. disciplina obligatorie

Cât de „împreună” merg disciplinele la BAC? Notele de la română și disciplina obligatorie sunt strâns legate, dar nu la fel de strâns peste tot.

Cea mai puternică relație o găsim la Istorie: coeficient r ≈ 0,75 pe un eșantion de peste 35.000 de elevi. Cu alte cuvinte, cine știe să lege ideile coerent la eseu pare că știe să pună și evenimentele în ordine pe linia timpului. Româna și Istoria merg braț la braț – aceeași competență de lectură, înțelegere, argumentare și memorie pentru detalii și context.

Imediat după vine Matematica ST-NAT (r ≈ 0,72), urmată de Matematica MATE-INFO și Matematica TEHN (ambele în jur de 0,69). Nu e surprinzător. Chiar dacă sunt materii din „bule” diferite (uman vs real), există un fond comun de disciplină și rigoare. Totuși, logica matematică și abilitatea de a scrie un comentariu nu sunt exact aceiași mușchi, chiar dacă se antrenează în aceeași sală.

La coadă, deși tot pe teritoriu „respectabil”, e Matematica PED (r ≈ 0,60). Aici grupul de elevi e mult mai mic (puțin sub 1.800), profilul pedagogic e mai... eclectic, iar variabilitatea notelor mai mare.

Atenție! Știm foarte bine că această corelație nu înseamnă că nota la Română „determină” nota la altă disciplină! Dar relația reflectă existența unor abilități comune (vocabular, logică, disciplină). Există mulți elevi care sparg tiparul: poeți neinspirați la matrici sau guru de C++ cărora nu le plac metaforele. Deci corelația e utilă, dar nu e regula absolută.

Româna și gașca disciplinelor la alegere

La proba la alegere, lucrurile se complică. Anatomia și fiziologia are o corelație de r ≈ 0,78 cu Româna, pe un eșantion de peste 18.500 de elevi. Cu alte cuvinte, dacă ai o memorie bună și atenția pentru detalii pentru a putea "diseca" un text literar, probabil poți să diseci și corpul uman.

Foarte aproape apar Psihologia și Sociologia – ambele peste 0,74. Practic, asta ne spune că dacă stăpânești vocabularul și argumentarea la Lb. Română, nu te pierzi nici în concepte psihologice sau sociale.

La polul opus stau disciplinele „hard”: informatica și fizica. Aici, corelația coboară la 0,51 – 0,54. Pentru ele, contează alt tip de gândire. Nu ajunge să înțelegi metafore ca să înțelegi binarul sau vectorii, și vice-versa.

Dar detaliile contează. La aceste materii, mărimea eșantionului variază mult. Anatomia are un grup mare, Fizica mult mai mic, deci stabilitatea corelațiilor diferă. Relația Lb. Română–disciplină la alegere nu implică o legătură cauzală, ci, încă o dată, existența unui fond comun de abilități. Există și aici elevi cu 9,50 la Română și 6 la Informatică, sau invers.

AI sau n-AI Ctrl-Alt-Del?

Cum stăm cu IT-ul, șefu’? Că România duduie de IT-iști... Păi... cam dăm jos mitul cu „toți puștii sunt digital-nativi”. Când pui lupa pe tipurile de liceu, vezi că nu toți fac click la fel de sigur.

Colegiile naționale rup tastaturile în două: un sfert dintre elevi (24%) vin deja cu certificat de echivalare (aceștia dețin o certificare de competențe digitale obținută în afara unității de învățământ), și încă 51% sunt „utilizatori experimentați” sau „avansați”. Abia 4-5% mai pot fi numiți „începători”.

Coborând la colegiile simple, povestea se schimbă: doar 9% au echivalare, 35% sunt în zona superioară, iar 18% sunt la nivel de tutoriale de bază.

În liceele teoretice nespecializate, începătorii și intermediarii însumează 54%, iar zona de top scade la 36%. Lipsa orelor aplicate se simte.

Surpriza (sau nu) apare la liceele tehnologice și colegiile tehnice. Aici peste o treime dintre elevi rămân la nivel începător (31–35%), iar zona avansată e doar 17–18%. Echivalările sunt rare (doar 8%).

Digital divide-ul nu ține doar de vârstă, device-uri, sau de cât stai pe tiktok. Ci reflectă diferențe sistemice legate de tipul de liceu, resursele profesorilor, sprijinul familiei și calitatea infrastructurii școlare în a dezvolta competențele digitale atât de necesare.

Media finală urcă în pas cu skill-ul digital

Aici e cam ca în jocurile video: cu cât aduni mai multe experience points, cu atât deblochezi niveluri mai mari. Dacă comparăm nivelul competențelor digitale și rezultatele finale la BAC, avem un trend foarte clar definit. Rata de promovabilitate se mișcă liniar împreună cu gradul de stâpânire al competențelor digitale.

Lucrurile devin și mai clare atunci când adăugăm în acest context și mediile elevilor care au promovat BAC-ul.

În cazul începătorilor, nota de promovare se plimbă între 6 și 8, cu mediana pe la un 7+/-. Cu alte cuvinte, “ştiu să dau click, dar parcă tot îmi apare eroarea aia la Word”. Nivelul mediu împinge deja mediana spre 7,7. Aici intră elevii care salvează PDF-uri fără panică, dar n-au ajuns încă să facă macros în Excel. Avansaţii trec de media 8, cu mediană ~8,2. Se vede că explorează prin meniuri cu mai multă încredere şi, surpriză, capacitatea asta pare să se reflecte și în media de la BAC. Utilizatorii experimentaţi sar la aproape 8,9. Aici vorbim de elevi care probabil pot face macro-uri şi le şi înţeleg. Nota arată că disciplina şi atenţia la detaliu din zona IT/digital se transferă şi la restul materiilor. Echivalaţii (cei cu certificat oficial) conduc plutonul: mediană fix pe 9, cu o plajă strânsă 8,5–9,5. Practic, pare că atunci când vii deja „omologat digital”, vii şi cu un pachet solid de competenţe aplicabile în mediu academic.

Se observă şi altceva. Variabilitatea scade pe măsură ce urci în clasament cunoștințelor digitale. Începătorii au o variație mai mare – poţi găsi şi câte un 8,5 rătăcit, dar şi destule medii de şase şi un pic. La cei cu certificări echivalate, cutia se strânge: mai puţine surprize, toţi joacă pe note mari - iar outlierii par a fi din categoria suflete neînțelese care nu pot performa all-over-the-board și și-au ales câteva subiecte de interes.

Cine știe shortcut-uri trece și Bac-ul?

Și în cazul specializărilor, trend-ul se păstrează. Dacă ne uităm la cele mai populare 6 specializări – de la Filologie până la Matematică-Informatică sau liceele cu program sportiv – linia de trend e aceeași: cu cât elevii urcă pe scara competențelor digitale, cu atât crește procentul de promovare.

La vârf stau „echivalații” – cei cu certificat oficial de competențe digitale. Aproape 100% promovați, fie că analizează metafore, calculează derivări sau se antrenează la 100 m flutur. Imediat sub ei vin „utilizatorii experimentați”, undeva la 95–98% rată de promovare. De aici în jos, panta devine abruptă: „utilizatorii avansați” scad spre 90–94%, iar cei de „nivel mediu” se opresc pe la 75–85%, în funcție de profil.

Șocul adevărat se vede la „începători”. În aproape toate specializările, bara lor se oprește în jur de 50–55 %. Diferența e și mai vizibilă la Matematică-Informatică și Tehnician în activități economice: la primul profil, începătorii abia trec de jumătate, deși colegii lor „echivalați” sunt practic invincibili; la al doilea, povestea se repetă, semn că digital divide-ul taie transversal toate „specializările” educaționale.

Este evident: competențele digitale nu mai sunt un moft, ci un multiplicator de șanse. Poți fi tu fan al lui Shakespeare, viitor contabil-expert sau portarul echipei liceului: dacă tastezi fără să te uiți la tastatură și știi ce e un PDF „cu print”, șansele de promovare și nota cresc destul de consistent. Dacă nu, pregătește-te, că BAC-ul vine și s-ar putea să fie greu!

Bun, dar cum e cu viitorul? Ce ne spun datele despre șansa liceenilor de-a îmblânzi un LLM?

Alfabetizarea digitală e baza. Sarcastic vorbind, și la un nivel de generalizare și abstractizare foarte mare, dacă ai o dificultate în a găsi butonul „Save as PDF” sunt șanse mari să tratezi AI-ul ca pe un buton magic – apeși, vine minunea și dar nu prinzi neapărat „halucinația”. În schimb, „echivalații” și „experimentații” în domeniul digital, cu rezultate mai bune în general (!), au cele mai mari șanse să îi explice modelului ce vor, să cearnă răspunsurile și să detecteze când bate câmpii pentru că au dezvoltat deja competențele critice necesare.

Corelația Română–Istorie (r ≈ 0,75) arată că cine citește și leagă ideile poate detecta și bias-uri, surse dubioase sau contradicții într-un răspuns AI – exact skill-urile necesare să pui AI-ul la colț cu „citează, reformulează, verifică datele”. Apoi, elevii cu reflexe algebrice solide sunt antrenați să caute dovezi și să testeze ipoteze, temperând abordarea entuziastă și leneșă: „AI-ul a zis, deci e adevărat”.

Dar nu există rețetă unică. Începătorii pot profita de interfețe prietenoase și ghidare, dar și cei de top trebuie să-și cunoască limitele, e.g. un model care scrie impecabil poate fabula nume de autori sau formule.

O notă importantă: Competența în IT ≠ competență în AI. Să știi macro-uri nu garantează că pricepi implicațiile morale, politicile de confidențialitate sau nuanțele de copyright dintr-un text generat. E ca și cum ai conduce un Tesla pe pilot automat: super confort, dar tot tu ești responsabil dacă mașina confundă un stâlp cu un pieton. Dar chiar și așa, pregătirea de bază îți va oferi un avantaj semnificativ în adoptarea de noi tehnologii, avantaj pe care unii dintre foștii tăi colegi este posibil să nu îl aibă.

În loc de concluzie...

Sunt absolvenții noștri pregătiți să intre la facultate sau în câmpul muncii într-o lume în care AI-ul îți bate la ușă la fiecare click? Mulți dintre cei din plutonul „echivalat/experimentat”, cu cititul la zi și logica antrenată, par să aibă deja instrumentele necesare pentru a folosi inteligent tehnologiile noi și a le evalua critic. În schimb, o parte din elevii aflați încă la nivel începător în competențele digitale și de lectură ar putea avea nevoie de mai mult sprijin pentru a nu confunda un răspuns generat automat cu adevărul absolut.

Cu alte cuvinte, Bacalaureatul ne arată că avem o generație diversă, cu unii absolvenți gata să îmbrățișeze noile tehnologii și alții care au nevoie de mai multă pregătire pentru a naviga într-o lume digitală complexă. Provocarea pentru universități și angajatori este să reducă aceste diferențe și să transforme alfabetizarea digitală și gândirea critică în competențe de bază, nu doar în atuuri pentru cei deja privilegiați.

Cam atât am avut de spus. Revenim în forță după publicarea rezultatelor finale la Evaluarea Națională 2025 pe 10 iulie.

Până atunci vară cu odihnă sau/și spor.

Alex